Episcopul este un membru consacrat al clerului creștin. În cultele creștine care mențin o formă de organizare episcopală, autoritatea este exercitată de un episcop. Rolul său poate varia semnificativ de la o denominație la alta.
Episcopul este acea persoană aleasă și sfințită prin sacramentul preoției, unsă în treapta superioară a episcopatului de către cel puțin doi episcopi, căreia de regulă îi este dată spre păstorire o dieceză. Episcopii vicari și auxiliari, precum și episcopii titulari nu primesc sub păstorire o episcopie activă, ci una istorică.
"Printre diferitele slujiri care se exercita în Biserica înca din primele timpuri, dupa marturia Traditiei, pe primul loc se afla misiunea acelora care, stabiliti în episcopat printr-o succesiune neîntrerupta de la origini, sunt vlastare din trunchiul apostolic 31".
Pentru a-si îndeplini înalta misiune, "Apostolii su fost daruiti de Cristos cu o speciala revarsare a Duhului Sfânt, care a coborât asupra lor. Iar ei însisi au conferit colaboratorilor lor, prin impunerea mâinilor, darul spiritual care s-a transmis pâna la noi prin consacrarea episcopala32".
Conciliul Vatican II "afirma învatatura de credinta ca prin consacrarea episcopala este conferita plinatatea sacramentului Preotiei, pe care uzanta liturgica a Bisericii si glasul Sfintilor Parinti o numesc Preotie suprema, culmea (summa) slujirii sacre33".
"Consacrarea episcopala, o data cu functia de a sfinti, le confera si pe acelea de a învata si a conduce (...). Într-adevar, (...) impunerea mâinilor si cuvintele consacrarii confera harul Duhului Sfânt si imprima un caracter sacru, astfel încât episcopii, în mod eminent si vizibil, tin locul lui Cristos Învatator, Pastor si Mare Preot si actioneaza în persoana lui (in Eius persona agant)34". "Asadar, episcopii, prin Duhul Sfânt ce le-a fost dat, au fost constituiti adevaratii si autenticii învatatori ai credintei, Pontifi si Pastori35".
"Membru al colegiului episcopal se devine prin puterea consacrarii sacramentale si prin comuniunea ierarhica cu Capul Colegiului si cu membrii lui36". Caracterul si natura colegiala a ordinului episcopal se manifesta printre altele în obiceiul stabilit înca din antichitate de a chema mai multi episcopi sa participe la consacrarea unui nou episcop37. Pentru hirotonirea legitima a unui episcop, este astazi necesara o interventie speciala a Episcopului Romei, în virtutea calitatii lui de suprema legatura vazuta a comuniunii Bisericilor particulare în unica Biserica si de garant al libertatii lor.
Orice episcop, ca vicar al lui Cristos, are misiunea de a pastori Biserica particulara ce i-a fost încredintata, dar în acelasi timp, împreuna cu confratii în episcopat, poarta în mod colegial grija tuturor Bisericilor: "Daca fiecare episcop este pastor doar al partii de turma încredintate grijii sale, calitatea lui de legitim urmas al apostolilor prin instituire divina îl face în chip solidar raspunzator de misiunea apostolica a Bisericii38".
Toate cele spuse explica de ce Euharistia celebrata de Episcop are o semnificatie cu totul speciala ca expresie a Bisericii adunate în jurul altarului sub conducerea aceluia care îl reprezinta în chip vizibil pe Cristos, Bunul Pastor si Capul Bisericii sale39.