"Cristos, sfinţit şi trimis în lume de Tatăl, i-a făcut părtaşi de consacrarea şi misiunea sa pe Apostoli şi, prin ei, pe urmaşii lor, episcopii; aceştia, la rândul lor, au transmis în mod legitim în Biserică îndatorirea slujbei lor în grade diferite şi la diferite persoane. "Funcţia lor de slujire a fost transmisă în grad subordonat preoţilor pentru ca aceştia, constituiţi în Ordinul preoţesc, să fie colaboratorii Ordinului episcopal pentru a împlini cum se cuvine misiunea apostolică încredinţată de Cristos.
"Funcţia preoţilor, fiind strâns unită cu aceea a episcopilor, participă la autoritatea cu care Cristos însuşi zideşte, sfinţeşte şi cârmuieşte Trupul său. De aceea preoţia ministerială, deşi presupune sacramentele iniţierii creştine, este totuşi conferită printr-un sacrament deosebit prin care preoţii, în virtutea ungerii Duhului Sfânt, sunt însemnaţi cu un caracter special şi astfel sunt făcuţi asemenea chipului lui Cristos Preotul, aşa încât să poată acţiona în persoana lui Cristos Capul.
."Preoţii, deşi nu deţin plinătatea preoţiei şi depind de episcopi în exercitarea puterii lor, sunt totuşi uniţi cu aceştia în demnitatea sacerdotală; în virtutea sacramentului Preoţiei, după chipul lui Cristos, Marele Preot veşnic, ei sunt consacraţi pentru a propovădui Evanghelia, pentru a păstori pe credincioşi şi a celebra cultul divin, ca adevăraţi preoţi ai Noului Legământ.
În virtutea sacramentului Preoţiei, preoţii participă la dimensiunile universale ale misiunii încredinţate de Cristos Apostolilor. Darul spiritual pe care l-au primit la hirotonire îi pregăteşte nu pentru o misiune limitată şi restrânsă, ci pentru o misiune de mântuire de dimensiune universală, "până la marginile pământului, "pregătiţi sufleteşte să predice oriunde Evanghelia.
"Ei îşi exercită în cel mai înalt grad funcţia sacră în cultul sau adunarea euharistică în care, acţionând in persona Christi şi proclamând misterul Lui, unesc rugăciunile credincioşilor cu jertfa Capului lor şi, în jertfa Liturghiei, actualizează şi aplică până la venirea Domnului, Jertfa unică a Noului Testament, cea a lui Cristos care se oferă, o dată pentru totdeauna, pe sine Tatălui ca Victimă nepătată. Întreaga lor slujire preoţească îşi trage puterea din această jertfă unică.
"Înţelepţi colaboratori ai ordinului episcopal, ajutoare şi instrumente ale acestuia, chemaţi să slujească Poporului lui Dumnezeu, preoţii alcătuiesc, împreună cu Episcopul lor, o unică preoţime, distribuită, desigur, pentru îndeplinirea a diferite îndatoriri. În fiecare comunitate locală de credincioşi ei îl fac, într-un fel, prezent pe Episcop, căruia i se asociază cu suflet fidel şi generos, luându-şi asupra lor partea ce le revine din îndatoririle şi preocupările acestuia şi îndeplinindu-le zilnic cu toată grija.Preoţii nu-şi pot exercita slujirea decât în dependenţă de Episcop şi în comuniune cu el. Făgăduinţa de ascultare făcută Episcopului în momentul hirotonirii şi sărutul de pace al Episcopului la sfârşitul liturgiei hirotonirii semnifică faptul că Episcopul îi consideră colaboratorii săi, fiii săi, fraţii săi şi prietenii săi şi că ei, la rândul lor, îi datorează iubire şi ascultare.
"Preoţii, constituiţi prin hirotonire în starea preoţească, sunt toţi uniţi între ei printr-o strânsă fraternitate sacramentală, dar în mod deosebit ei formează o unică preoţime în dieceza pentru a cărei slujire sunt numiţi, sub ascultarea Episcopului propriu.Unitatea preoţiei îşi găseşte o expresie liturgică în practica prin care, în timpul ritualului hirotonirii, preoţii impun la rândul lor mâinile, după episcop.